De mult timp imi staruie in minte un gand. Unul mic, dar zglobiu, viu cat alte o mie de ganduri. L-am gazduit cu prietenie in inima, unde a crescut cate un pic, prinzand aripi micute, stralucitoare.
Zilele trecute am avut bucuria de a participa la un eveniment deosebit, care l-a avut ca invitat pe Prof. Dr. Dumitru Constantin Dulcan. L-am urmarit cu atentie, descoperind incantata congruenta in idei si opinii, pana cand am gasit printre cuvintele domniei sale… gandul meu.
Ne plangem ca ne merge greu, dar pierdem din vedere ca masa critica e formata (cel putin in aceasta tara) din oameni care emit in fiecare clipa tot felul de ganduri focusate in principal pe „nu am”, „nu pot”, „nu e bine”, „nu gasesc”, „nu stiu”, „nu cred”… si asa mai departe. O masa critica de care depinde, din pacate, binele tuturor!!
Iar in acest ritm directia nu are cum sa fie una constructiva, decat daca decidem (EU, TU, NOI!) sa facem un mic pas inainte. Unul mic, neinsemnat, veti spune. Insa adunand toti acesti pasi, sigur putem schimba cadenta Pamantului! Sigur putem schimba polaritatea, sigur putem sterge toti norii de pe cerul existentei noastre!
Gandul meu e unul simplu. Mic, dar… BUN! As vrea sa va invit ca de astazi inainte, oricand vom putea si vom dori, macar o data pe zi sa trimitem un… GAND BUN Pamantului!
Hai sa ne imaginam ca acoperim cu o patura aurie aceasta binecuvantata casuta in care traim cu totii, dandu-i ragazul sa-si vindece ranile, dandu-ne ocazia sa ne salvam vietile si locul in care traim. Oare avem habar vreo clipa cat de volatil e echilibrul in care stam? Cat de joasa e vibratia noastra acum? Cat de tare ne grabim sa ne taiem craca de sub picioare? Cat de greu ni se vindeca bolile si suferintele, intr-un mediu aproape toxic din punct de vedere energetic?
O sa ziceti ca e un gest banal. O sa ziceti, poate, ca gandul asta al meu e bombastic, ca iar se apropie Craciunul si vrem sa fim cu totii mai buni asa, festiv si pompieristic, urmand ca dupa aceea sa continuam sa ne aruncam pe jos gunoaiele si parerile. O fi, nu zic. Socotiti-l cum vreti voi, dar va rog, nu va grabiti sa-l uitati!
Daca macar pentru o singura clipa alegeti totusi, citind acest articol, sa trimiteti un gand bun universului nostru, atunci suntem castigati. Inca nu-i sodoma si gomora pe aici, dragii mei, dar necuratia mintii e mai alunecoasa decat am crede…
A alege e un drept divin. Cat inca il avem, mai e o sansa. De fapt, mai multe.
Cu incredere in alegerile noastre,
Mihaela O:)